luni, 6 mai 2013

Sarbatori nefericite (fiction)



In ultimii ani am tot luat luat lumina “sfanta” de pe unde am apucat. Am cantat acelasi cantec trist, si am servit aceeasi prescura cu vin. Apoi ne-am oprit la primul non-stop si am golit frigiderele de bere si rafturile de spirtuase. Toate acestea ca sa realizam ca Hristos A Inviat, pentru pacatele omenirii.

Un om simplu, care nu se regasea de mai bine de 4 ani, fiind parasit de divinitate si intelepciune, se trezeste intr-un cimitr englez in mijlocul noptii. Isi dori-se de atata vreme, sa isi implineasca menirea, aceea de a fi un preot Greco-catolic, dar nu era lasat de un demon “mic” care il tot subjuga de mai bine de 20 de ani…

Prima piatra funerara la care se opri, avea o gravura interesanta, pe care era scris numele sau: Petrov 1932- ____ . Era ce-l mai ingrijit mormant. O liniste cuprinse intreaga gradina de morminte,  cand deodata un ciripit de pasare anunta rasaritul. Trecusera 5 ore si nimeni nu vroia sa vorbeasca cu omul fara speranta.
Cazu la pamant odata cu rasaritul soarelui, sufletul parasi trupul in cautarea libertatii, dar nu era nimeni care sa il ghideze spre Soare. 

          Hello people, I’m traveling to haven every time when Christ call me. I don’t want a human sacrifice for my soul, but fairys keep singing a sad song. And God is as handsome as a paint.